- cernire
- выбраковывать, отсортировывать, рассортировывать
Dictionnaire polytechnique italo-russe. 2013.
Dictionnaire polytechnique italo-russe. 2013.
cernire — CERNÍRE, cerniri, s.f. Acţiunea de a (se) cerni; cernit1. – v. cerni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERNÍRE s. v. îndoliere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CERNÍRE s. v. înnegrire. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
cernire — v. cernere … Enciclopedia Italiana
cernire — cer·nì·re v.tr. var. → cernere … Dizionario italiano
cernere — cèr·ne·re v.tr. (io cèrno) 1. LE separare, distinguere; scegliere: cernere il buono dal cattivo (Leopardi) 2. OB setacciare 3. OB scorgere; discernere {{line}} {{/line}} VARIANTI: cernire. DATA: sec. XIII. ETIMO: dal lat. cĕrnĕre. NOTA… … Dizionario italiano
cernito — cer·nì·to p.pass., agg. → cernere, cernire … Dizionario italiano
cernit — CERNÍT1 s.n. (Rar) Cernire. – v. cerni. Trimis de valeriu, 30.01.2008. Sursa: DEX 98 CERNÍT2, Ă, cerniţi, te, adj. 1. De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. fig. Mâhnit, îndurerat, trist;… … Dicționar Român
îndoliere — ÎNDOLIÉRE, îndolieri, s.f. (Rar) Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei fiinţe iubite. [pr.: li e ] – v. îndolia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNDOLIÉRE s. cernire. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
înnegrire — ÎNNEGRÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înnegri; înnegreală. – v. înnegri. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înnegrire ≠ albire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNNEGRÍRE s. 1. (rar) înnegreală, (pop.) cernire, cernit,… … Dicționar Român
calibrare — v. tr. [dal fr. calibrer, der. di calibre calibro ] (io càlibro, ecc.). 1. (tecn.) a. [ridurre al calibro voluto] ▶◀ alesare, rettificare. b. (estens.) [verificare il calibro di pezzi meccanici: c. uno strumento ] ▶◀ regolare, tarare. 2. (fig.)… … Enciclopedia Italiana
cernere — / tʃɛrnere/ (ant. cernire) v. tr. [dal lat. cernĕre separare, setacciare, vagliare ] (pres. io cèrno, ecc.; pass. rem. cernéi o cernètti ; part. pass., poco usato, cernito ), lett. 1. a. [operare una suddivisione tra cose diverse, anche fig.: c.… … Enciclopedia Italiana
cernir — 1. ‘Cerner(se)’. Verbo irregular: se conjuga como discernir (→ apéndice 1, n.º 29). La vocal e de la raíz diptonga cuando es tónica: cierno, ciernes, etc. Son erróneas las formas en las que la e átona de la raíz se transforma en i: ⊕cirniera,… … Diccionario panhispánico de dudas